Despre noi femeile

Biutza m-a rugat sa scriu o poezie cu si despre femei :). Poezia pe care am ales-o e a lui Eminescu :), iar poza e de pe  site-ul E-girl

Atat de frageda...

Cei plini de lacrimi si noroc.
O, vis ferice de iubire,
Mireasa blanda din povesti,
Nu mai zambi! A ta zambire
Mi-arata cat de dulce esti,
Cat poti cu-a farmecului noapte
Sa-ntuneci ochii mei pe veci,
Cu-a gurii tale calde soapte,
Cu-mbratisari de brate reci.

Deodata trece-o cugetare,
Un val pe ochii tai fierbinti:
E-ntunecoasa renuntare,
E umbra dulcilor dorinti.
Te duci, s-am inteles prea bine
Sa nu ma tin de pasul tau,
Pierduta vecinic pentru mine,
Mireasa sufletului meu!
Ca te-am zarit e a mea vina
Si vecinic n-o sa mi-o mai iert,
Spasi-voi visul de lumina
Tinzandu-mi dreapta in desert.
S-o sa-mi rasai ca o icoana
A pururi verginei Marii,
Pe fruntea ta purtand coroana —
Unde te duci? Cand o sa vii?

Nu as vrea sa inchei fara macar sa spun doua, trei vorbe depre "specia" numita femeie, care stiu ca uneori e insuportabila, irascibila, suparacioasa, mult prea sensibila. Insa stie cu siguranta sa fie si iubitoare, intelegatoare, frumoasa :), sexi  si provocatoare (de sa-i innebuneasca pe barbati :P), puternica, iertatoare, saritoare, cu picioarele pe pamant :) si.. ma opresc :).

Sa o prea cine vrea, cui face cu ochiul ;)