Iata si in ultimul an de facultate! Mai bine spus la jumatatea ultimului an de facultate! :). Cine ar fi crezut ca timpul va trece pe nesimtite si acusica se va incheia o alta etapa din viata mea :(.
Anii de facultate am sa-i regret, am sa-i vreau inapoi :(. Momentele memorabile, stresul, noptile nedormite, dezamagirile, toate fac parte din viata! Toate imi vor lipsi din vara!
Un moment dificil a fost atunci cand a trebuit sa ma decid in ce sa-mi dau licenta! Cu gandul la trecut, la planurile marete pe care mi le facusem, am clacat.. :(
Mi-am revenit cand a aparut o speranta! Alte vise, alte planuri.. acelasi verdict nefavorabil si o noua depresie! Si... punct si de la capat!
Cu toate ca nu mai puteam schimba nimic, au inceput reprosurile (pe care mi le-am facut singura) si regretele (care raman pentru totdeauna!). Decizia tot trebuia luata si cu inima indoita... am decis! Dreptul Familiei! Tema de licenta: Protectia copilului aflat in situatii speciale
Cred ca nu exista tema mai potrivita pentru mine! :). Sper acum sa fie bine! Cu Dumnezeu inainte!
Nu pot sa inchei fara o ultima remarca. Ma plang eu aici si oare pe cine intereseaza? Cu siguranta misca inimile oamenilor obisnuiti! Trist dom'le trist!
In secunda doi gandul mi-a zburat la doi copii minunati Alesia si Tudorel. Doi ingerasi pe care daca ii cunosti, ii indragesti pe loc! Te cuceresc, iti rapesc inima, ti se pitec pentru totdeauna intr-un colt de suflet.
In aceeasi situatie se afla milioane de alti copilasi :(, suflete pentru care ar trebui sa lupte mai marii tarii noastre! Macar pentru ei!!! mERITA MAI MULT! Da cine sa le ofere??
Ma intreb daca cei care au putere (financuara), sau macar ar trebui sa aiba, nu fac NIMIC, atunci cine sa-i ajute?! Cine?! Azi toate sunt cu susul in jos si daca cumva indraznesti sa ceri ajutorul, ti se raspunde repede si rastit "Nu sunt fonduri" sau "Asteptati".
Mi-e groaza uneori ca traiesc in Romania, mi-e groaza cand vad atata indiferenta, nepasare si egoism pana si fata de copilasii cu nevoi speciale, poate viitorul de maine!
Mi-as dori o putere sa pot ajuta eu copii cu nevoi speciale! Poate nu am sa pot face nimic, dar macar promit sa incerc. Uneori si asta inseamna mult pentru un copil bolnav!
Bafta multa cu licenta! Tema suna super interesant si sunt sigura ca o sa ii faci fata cu succes.
RăspundețiȘtergereFaptul ca te implici scriind despre copii cu nevoi speciale aici pe blogul tau, e deja un pas mare, arati ca iti pasa iar asta e inceputul. Ar trebui macar putin interes din partea tuturor, putina implicare, putina dorinta de a schimba ceva...