Azi sufletul imi plange, chair daca lacrimile nu curg. Lipsa ta, dragul meu unchi, e din ce in ce mai greu de suportat! :(. As vrea sa fie un vis urat, dar..nu este, e doar realitatea trista si mult prea dura! :(
Dumnezeu sa-ti odihneasca sufletul bun, acolo Sus la Ingeri! Nu te voi uita niciodata!!! 11 iunie-11 septembrie 2009- 3 luni de cand te vizitam, dar NU te putem vedea.. :(
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Postări
Îmi pare rău să aud asta. Am trecut prin aceeaşi chestie. În cazul meu, nu e nici măcar o lună de atunci.
RăspundețiȘtergereÎnsă, probabil că cel mai greu mi-a fost să văd o durere mai mare ca a mea, eu pierzând un unchi, în ochii celor ce şi-au pierdut un frate, un tată sau un soţ.
Dumnezeu să-i ierte şi să-i odihnească în pace!
Multumesc (imi pare rau ca nu stiu cum te numesti)! Si eu mi-am pierdut un unchi, un nas si un tata (il iubeam ca pe un tata chiar daca nu i-am spus niciodata asta). Sincere condoleante!!
RăspundețiȘtergere