Nu dizabilitatea face pe om!

Am apreciat intotdeauna persoanele care au idei, planuri si vise pe care se lupta din rasputeri sa le puna in practica si nu se lasa pana nu reusesc tot ce si-au propus. Apreciez omul care are puterea sa se uite si in jurul lui, care face un bine doar prin faptul ca nu se gandeste doar la propria persoana.

O apreciez pe Ela pentru ca din frumosul ei gest, din initiativa ei, eu am invatat multe, dar mai ales, am inteles ce fel de om este ea! Are un suflet frumos si mare, pentrueste printre putinele persoane care s-a gandit la persoanele cu nevoi speciale, la persoanele cu dizabilitati.


Ela s-a gandit sa vina in sprijinul persoanelor cu dizabilitati creand primul site pentru ei. DizabilLove este prima comunitate din Romania a persoanelor cu handicap.


Mi-e de-a dreptul ciuda pentru ca prea putini oameni in ziua de azi se gandesc si la aceste suflete curate si nevinovate! Unde ne este oare sensebilitatea si omenia cu care vreau sa cred ca am fost inzestrat toti?! Aceasta e mare intrebare retorica..

Nu am cum sa raman indiferenta! Chiar nu pot!!! Toti suntem oameni, chiar daca ne nastem sanatosi sau dimpotriva, avem de dus o cruce grea toata viata. Nu pot sa cred cata indiferenta si bataie de joc poate exista in lumea asta in fata bolii!

Acei care prefera sa rada, sa catalogheze ("uite bai, cum merge", "uite e in scaun cu rotile", "nu are o mana, un picior" ) si sa se holbeze la un om cu o dizabilitate, am ajuns sa cred ca atat ii duce mintea, atat pot sa gandeasca!

Ma intreb cati din ei au stat sa se gandeasca la cum se simt cei vizati? S-au gandit oare vreodata cat de greu le este? M-am mai intrebat o data daca ati privit vrodata in ochii unei persoane bolnave ? sau ii respingeti doar pentru ca au o dezabilitate, lucru care nu ma mai mira pentru ca fenomenul e din ce in ce mai des intalnit in Romania.

La intrebarea "ai putea sa te intalnesti cu o persoana cu dizabilitati" am sa raspund foarte repede pentru ca nu am la ce sa ma gandesc! Da, m-as intalni cu astfel de persoane fara nci un fel de problema! Corect ar fi sa spun: "m-as mai intalni" pentru ca am mai facut-o si nu am avut de pierdut, ci doar de castigat.

Am povestit aici despre o astfel de intalnire si sincer nu regret nimic, pentru ca desi ma repet, si ei sunt OAMENI ca si noi, au suflet, au vise, sperante, iubesc si isi doresc sa fie iubiti, dar inainte de toate, respectati!!!!

NU renunt pentru ca imi pasa! Imi pasa pentru ca oricare dintre noi putem fi in locul lor si nu stiu cati dintre noi, fiind nevoiti sa traiasca asa, si-ar pastra optimismul si ar avea puterea sa mearga mai departe.

O persoana cu o dizabilitate este sensibila, copilaroasa si in acelasi timp matura, in ochi i se citeste doar bunatate si afectiune, iar atunci cand te imbratiseaza cu caldura, o fac neconditionat. Poti sa-i rasplatesti cu un zambet si cu o vorba buna si deja ai facu foarte multe pentru ei, crede-ma pe cuvant. Pana la urma nu dizabilitatea face pe om!

Bravo0000 Ela inca o data!!! Daca noi nu putem face asa ceva, macar putem aprecia gestul tau! Am preluat mesajul si nu pot sa fac decat sa-l dau mai departe, poate doar asa putem schimba ceva in mentalitatea oamenilor.

Si Tomata a reactionat!Nu stiu daca ceea ce facem noi e asa de important, dar macar nu ramanem indiferenti!!! ;)