Iubirea, sentimentul suprem! Iubirea, cea care da aripi si te poarta pe taramul fericirii fara de sfarsit! Sentiment nobil, de neinlocuit! :) pe care fiecare il gasesti mai devreme, mai tarziu..sau poate niciodata!
Oare se merita sa riscam si sa asteptam toata viata aceasta minune?! M-am intrebat mereu daca iubirea trebuie cautata sau apare singurica in viata noastra, de bunavoie si nesilita de nimeni? :P. Cat de mult ne sacrificam atunci cand vine vorba de persoana iubita?
Iubirea este un sentiment complet si complex, se poate vorbi de iubire la nesfarsit si tot nu cred ca am epuiza subiectul vreodata :D. Scriu ce simt si impartasesc ttuturor opiniile mele
Nu spun ca ceea ce scrie aici e general valabil :P, poti fi sau nu de acord cu mine ;). Nu vreau ca aceste ganduri sa fie luate drept sfat, pentru ca nu sunt in masura sa le ofer :).
Acest articol este publicat "la cerere" :), lucru care ma bucura, insa daca ma gandesc la motivul pentru care am fost rugat sa scriu si despre iubire, nu prea imi mai vine sa zambesc!
Exista in viata atat de multe chestii marunte, sau nu, care ne ranesc atat de tare incat avem impresia ca nu ne vom reveni niciodata. Asa si este! Cu fiecare moment critic, viata ni se schimba, nu mai putem fi aceeasi pesoana, ceva se rupe si dispare, si ramanem cu un gol imens. La un moment dat neobisnuim cu durerea, ajunge sa faca parte din viata noastra :).
De multe ori propriile noastre actiuni ne provoaca durerea. Si chiar daca suntem constienti de faptul ca suferim din vina noastra, nu ne putem opri, reusind sa ne ranim sufletul. Riscam mult, caci ranile pot sa nu se cicatrizeze niciodata! Dar tot nu ne oprim..
Doare o palma pe care poate o primim, dar se uita! Doare o vorba negandita si spusa intr-un moment nefavorabil, doare al naibii de tare :), dar la un moment dat o "inchizi" in "sertarelul cu amintiri" al sufletului tau, si mergi mai departe!
Cat de tare doare iubirea? :)
Unii vor spune ca iubirea nu doare, caci prin definitie, atunci cand iubesti, nu mai conteaza nimic, traiesti clipa plina de fericire :)Asa o fi? :)
Altii ar spune si sustin ideea conform careia, iubirea doare atunci cand nu este impartasita. Si asta este foarte adevarat! :). Atunci cand iubesti, dar sentimentele nu-ti sunt impartasite, lupta, arata-i ca meriti sa fii iubit/a, dar, te rog, nu exagera! ;).
Lupta pana in momentul in care simti ca ai facut tot posibilul, dar nu uita sa te opresti, daca nu vezi rezultate (pozitive si/sau negative). Daca vei continua, vei cadea in extrema! (stii tu despre ce vorbesc), trebuie sa stii cand sa renunti! ;).
Cand e mai bine sa renunti? Nu cred ca exista o zi, o ora "batuta in cuie", fiecare se presupune ca se cunoaste pe el, isi stie limitele, simte cand nu mai are putere sa se lupte cu morile de vant, atunci cand chiar NU SE MAI POATE!
Multi considera ca nu pot trai fara persoana pe care o iubesc, dar de care nu cred la fel. Vin si contrazic aceasta teorie! Sunt convinsa ca indepartarea de persoana draga nu e usoara, dar crede-ma ca nici imposibila nu e ;). Pana la urma fiecare alege cum vrea sa traiasca. Nefindu-i impartasite sentimentele va suferi si mai mult din cauza indiferentei finite pe care o iubeste si sa nu se uite niciodata faptul ca indiferenta doare cel mai tare mereu (in orice situatie). Tot insistand cand de fapt se cunoaste prea bine raspunsul, este in defavoarea indragostitului.
Nu imi sari in cap :P, asta cred! Nu cred ca trebuie sa ajungem niciodata in faza de a ne umili, chiar daca e vorba de persoana pentru care suntem capabili sa facem orice, credem ca ea e jumatatea noastra, ca ne completeaza, ca fara ea nu vom reusi niciodata! NU TE UMILI, fii mereu mandra/ mandru de tine, trebuie sa fii respectat, dar respecta-te tu pe tine mai intai. Arata ca POTI, fii PUTERNIC/A!!!
Suferinta ne face mai puternici! ;)
Daca nu am suferi, am fi inumani! :D
Daca ne-am feri de suferinta, ne-am feri din calea iubirii, ne-am feri sa iubim si sa fim iubite/iubiti! ;)
Eh, in cazul in care iubirea exista, dar..ceva "scartaie" tot nu e bine :). Insa raman la ideea ca INCA se mai pot schimba lucrurile, cu conditia sa se recunoasca faptul ca ceva nu e bine, dar si sa se aiba convingerea ca TREBUIE schimbat ceva. Fara vorbe dure, reprosuri, tipete, trantiri de usi si parasiri de locatii. Asta ar insemna lasitate :D. Toate se rezolva cu rabdare, calm si COMUNICARE! Daca exista iubire, atunci toate se rezolva! ;) pe cuvant! :P
Suferim pentru ca avem inima! Si pentru ca avem inima, suntem buni!:)
Sper ca nu am facut pe nimeni sa lacrimeze :P, nici sa ma injure :D. Sa fiti iubiti! ;)
Postări
Inteleg ca articolul a fost scris 'la cerere'. Nu stiu daca asta trebuia sa fie in esenta - existenta durerii in dragoste - dar cred ca avand in vedere ca aici se vorbeste despre un sentiment deosebit in viata fiecarei persoane, ar fi trebuit sa incepi mai bine cu partea mai putin neplacuta. :) dar cum am vz ca ai scris ca aceasta este partea intai, astept si continuarea! mult success!
RăspundețiȘtergereAsa ar fi fost normal, sa incep cu partea frumoasa, si sa las la sfarsit partea "intunecata", insa ar fi intristat si mai mult! Am prederat sa curga o lacrima la inceput :P si mai apoi sa rasara si zambetul de dupa lacrimi ;)
RăspundețiȘtergereMultzam tizo! :P :*
Trec ochii tai, indiferenti pe strada,
RăspundețiȘtergereCa doua pene negre de la corbi.
Lumina refuzand ca sa o vada,
Refuzu-acesta, consemnandu-i orbi,
Si parul tau, cazand pe bratz molatec,
Pe mine inca este suparat,
Desi sub mangaieri a stat ostatec,
Si de atatea ori l-am sarutat.
Si-am mangaiat faptura ta intreaga,
Din palmele iubind cand te-am creeat,
Dar ori si cat mi-ai fost de draga,
Cu umbra zilei, iarasi ai plecat.
Trec pasii tai, gradinile din mine,
Indiferenti sau poate supatrati,
Urme cazand pe-alei de floare pline,
De vantul verii tandru spulberati.
Cocorii trec bolnavi de primavara,
RăspundețiȘtergereSi-nmuguresc in pomii mei pe rand,
In dimineti si-n fiecare seara,
Cu ingeri albi de floare sangerand,
Cocorii trec in rastigniri caduce,
Si aripile si le pierd prin ierbi,
Lasand ca iarna-n vis sa se usuce,
Si-n somnul rascolit cu pasi de cerbi,
Cocorii cad pe prispa ta cu stele,
Privighetori ce noptile le plang,
Si sufletul,-cu versurile mele,
Cu mirul lor cel dulce-acum-ti-l ung.
Cocorii bat in noi ca niste pleoape,
Si-mbratisarile in noi le cant’
Cu fosnete trecand ca niste ape,
Prin ce-avem noi lumesc si ce-avem sfant.