Cuvantul "boala" nu mai este atat de necunoscut, atat de tabu, ci dimpotriva, astazi nu mai mira pe nimeni aparitia unei boli. In trecut, rar se auzea ca cineva e bolnav; astazi ni se aduc la cunostinta existenta unor virusi sau boli, a caror nume abia le pronuntam.
Multi dintre noi- unii martori, altii doar din auzite- stim de evenimentul neplacut din 1986. Explozia de la Cernobal (caci depre ea este vorba) a nenorocit milioane de oameni, unii au decedat imediat, iar altii (se) chinue si in ziua de azi.
Nu am e un secret pentru nimeni ca noi am cunoscut minunea numita VIATA datorita lui Dumnezeu, care ne iubeste pe toti la fel, fie ca suntem sanatosi, bolnavi, saraci sau bogati. El ne-a dat fiecaruia un destin pe care trebuie sa-l acceptam, fie ca ne place, fie ca nu.
Boala nu-l alege pe om!Daca ar fi pe alese, nu stiu care clasa sociala ar fi "norocoasa". Asa nu s-ar mai respecta ceea ce am zis mai sus (Dumnezeu ne iubeste pe toti la fel).Daca boala ar alege doar oamenii instariti, acestia cu puterea pe care le-o confera banul, ar putea sa-si rezolve problemele de sanatatea. Insa nu intotdeauna banii ajuta oamenii sa se insanatoseasca. De cele mai multe ori boala loveste pe nepregatite, si atat de dur, incat nimeni si nimic nu mai poate salva o viata. Nimeni nu neaga faptul ca exista cazuri in care doar banii(foarte multi) poate salva vieti, insa cu banii nu ne cumparam zilele.
Boala nu tine cont de pozitie sociala, nici de frumusete. Boala poate fi descoperita in urma unor banale analize. Poate fi descoperita din timp (atunci cand inca se mai poate face ceva) sau, dimpotriva, se poate depista mult prea tarziu, atunci cand maladia a cuprins intregul corp uman.
Omul bolnav se schimba radical. Au loc schimbari mai ales la nivel comportamental.
- interpretarea intr-un mod cu totul eronat a unor incidente banale; refuza sa coopereze; sa socializeze;
- teama accentuata de necunoscut;
- numarul redus de activitati care sa-i faca placere;
- este rece si distant;
- prefera singuratatea;
- nu mai are incredere in ceilalti;
- nu mai zambeste;
- nu mai comunica;
- are activitati de tip mecanic;
- sunt palizi, chipul lor exprima nepasare ca si cum nimic nu ii intereseaza;
- "cade" in depresii, unde isi creeaza o proprie lume, unde nimeni si nimic nu il supara, unde doar persoana lui conteaza
Cel mai greu pentru bolnav este sa-si accepte boala, avand in vedere si reactia celor din jur. Mereu se va gandi la ce va spune lumea, asta pana la primul contact cu ea, ii va fi frica sa cunoasca noi persoane. Pana si de cei care ii erau prieteni se teme, caci numai in momentele grele din viata realizezi cine-ti este cu adevarat prieten!
Toti ne dorim sa fim inconjurati de multi prieteni, dar in momentul in care realizezi ca un om poate fi cu "n fete", este imposibil sa nu renunti la acele persoane care iti fac rau, sa nu-ti schimbi optiunile. Abia atunci realizezi ca este mult mai bine sa ai un numar mic de prieteni (chiar daca ii numeri pe degetele de la o singura mana), dar sa stii ca te pot baza mereu pe ei, prieteni care sa te iubeasca pentru ceea ce esti tu ca om, NU pentru ceea ce ai sau "exprimi" prin fizicul tau.
Cel mai bine e sa invatam sa nu mai suferim (chiar daca ne este greu, aproape imposibil) daca persoana care credeam ca ne este prieten/a ne paraseste fara nici o explicatie sau remuscare. Plecarea ei arata cum era de fapt aceasta. Chiar daca doare, o sa ajungem la concluzia ca e ne este mai bine fara prietenia ei sau a lui. Sufletul ascunde adevarata frumusete a unui om (si nu sunt doar vorbe in vant) si nu fizicul sau. Iar daca prietenul/prietena decide sa plece, inseamna ca nu va merita, dar niciodata ca voi nu il meritati, caci un prieten adevarat:
- nu te lasa niciodata sa te autodistrugi, ba chiar iti intinde o mana ca sa te salveze din prapastia tristetii;
- va gai mereu timpul necesar, la orice ora din zi sau din noapte sa te asculte si sa-ti dea cel mai bun sfat;
- e cineva care e deschis si se poarta firesc cu tine;
- nu te lasa niciodata la greu, nici in cazul in care ai fi bolnav; el va plange si va rade odata cu tine;
Va intreb acum: ati privit vreodata in ochii unui bolnav? Sau macar ati incercat sa priviti in ochii lui? Doar privindu-l in ochi veti vedea exact starile prin care trece: TEAMA, INGRIJORARE, MEREU cu ochii plansi sau in lacrimi. Pentru cineva bolnav un zambet, un cuvant, o atingere de mana inseamna enorm. Daca nu ati avut pana acum curajul, va propun sa va imaginati macar!
Concluzie: BOALA NU ALEGE PE OM. Nici noi nu ar trebui sa ne alegem prietenii dupa criteriul SANATOS-BOLNAV, si nu trebuie sa ranim un om doar pentru ca este bolnav, ar trebui sa ne gandim cum ne-am simti noi in situatia lui.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu